Ie Arad Gurba

Ie Arad

Ie Arad Gurba

Ie Arad, acest costum popular pentru fete tinere, l-am fotografiat in satul Gurba din comuna Sicula judetul Arad. fotograf Arad

Ie Arad

Portul popular feminin Ie Arad

Pe cap se punea un cerc cu oglinzi cumpărat, în general, de la Pâncota sau Arad, iar părul era împletit în două cozi şi legate la spate sub forma unui coc sau era făcută o singură coadă numită „chică” şi legat jos cu „pană” (un ornament).

Această a doua aranjare se făcea de obicei la marile sărbători, fiind considerată cea mai elegantă şi o purtau de obicei fetele mari.

La femei, părul era împletit „în două cozi” care erau legate în „conci”. Acestea ţinea baticul ridicat, ceea ce era un semn al căsătoriei.

La sărbători şi duminica, la biserică, femeile tinere îşi împleteau şuviţe de păr care erau peste tâmple şi se numeau „julufi”. În restul zilelor, pieptănătura era simplă.

Fetele după ce se măritau purtau „cot pe cap”, în urechi aveau cercei, iar la gât se punea zgardă şi salbă.

La Şicula, salba era construită din trei rânduri de bani de argint cu tazle, pe bani fiind gravat pe faţă chipul Mariei Tereza, iar pe verso chipul lui Iosif al II-lea.

Zgarda era realizată din mărgele viu colorate şi se făcea acasă de fetele şi nevestele ce o purtau, fie era cumpărată de la Ineu sau Pâncota.

Femeile purtau spătoi, ţesut în război şi cusut cu acul, cu mâna, iar pe mâneci avea modele cu „trei ocoale”. Acestea erau motive geometrice.

La „pumnari” dominau culorile roşu şi albastru, la tinere, iar la femeile mai în vârstă negrul.

Pe piept, uneori erau ţesute diferite modele, alteori erau simple. Aceste spătoaie erau făcute din „pânză cu chinar” ţesută.

Pânza cu chinar este o pânză ţesută în dungi şi rezultă din „învârstarea” urzelii cu un fir mai gros, folosit la anumite intervale.

Această pânză apare doar în bazinul Crişului Alb, fiind utilizată în mod special la Ineu, Bocsig şi Şicula.

Poalele erau croite din 6 laţi de pânză ca şi spătoaiele. Se terminau cu tazle sau cipcă. Puteau fi colorate sau în alb. La Şicula poalele erau colorate mai ales în partea inferioară, cu modele în roşu la fete şi femeile tinere şi negru cele mai în vârstă.

Pe la jumătate, poalele erau cusute cu cipcă, iar la bază erau croite şi aveau „colţi de mătase”. Acest tip de poale se numeau „poale cu lanţ”. În faţă femeile îşi puneau „zadie” sau „cârpa dinainte”. În faţă se lega cu două „frâmbii”, iar în partea de jos avea manele, „alesătură în degete”.

Aceste modele în Şicula se numeau „jură”, roată după care era cusută cipca.

Portul de lucru era mai simplu şi, în general la Şicula, ca în toată zona Ţării Crişurilor şi Sătmar, la muncile din câmp şi pe acasă se purtau rochii albe, fără alesături şi cusături. La fel era şi cârpa dinainte (şorţ) şi spătoiul.

Mai târziu au apărut şi rochiile şi „cârpele dinainte” din mătase groasă sau subţire pentru sărbători.

Hainele de sărbători erau cumpărate, cele de lucru erau făcute numai din cânepă, spre deosebire de cele de gală, care erau şi din bumbac.

După cap, peste spătoi, se punea „cot de lin sau mătase”.

Pe timp de iarnă se purta „cojoc cu oglinzi” sau şubă, făcută la şubarul satului sau cumpărată de la piaţă, de la meşterii din Sârbeşti.

Aceasta avea modele pe piept şi la pumnari, cu „roate”, cu colţi” şi cu „şinore”.

În picioare se purtau cisme roşii la fete şi bordo sau negre la femei mai în vârstă. Acestea erau făcute la cismar, dar cele mai vechi încălţăminte au fost „opincile”, cismele apărând în portul popular la sfârşitul secolului XIX. La Ineu şi în satele din jur s-au purtat „cizme roşii ineuăneşti”.

Vara, la lucru, se umbla desculţ.

Ie Arad


scurta prezentare a satului Gurba, este un sat în comuna Șicula din județul Arad, Crișana, România. La recensământul din 2002 avea o populație de 1215 locuitori. Localitatea este prima oară atestată documentar din anul 1213, când apare sub denumirea de Villa Gurba.

Foto Video Nunta