Fotografia de calitate superioara in 16 bit

Fotografia de calitate superioara finalizata in 16 bit

Ce este adâncimea de culoare, este un termen folosit pentru a descrie numărul de tonuri diferite care pot fi înregistrate de un singur pixel de pe senzorul camerei foto, senzorul foto reacționează la lumină, generând un curent electric mic. Acest curent crește deoarece luminozitatea luminii crește. Nivelul curentului de la pixel este măsurat și înregistrat în cod binar. Acest cod utilizează cifre binare sau “biți”. Fiecare cifră poate fi “0” sau “1”, dand o valoare, fiecare avand si zecimale. un pixel de 8 bit = cu 256 tonuri de culoare iar un pixel de 16 bit = cu 65532 tonuri de culoare. fotografia de calitate superioara

-Imaginile de mai jos va va ajuta sa intelegeti mai bine diferenta de calitate a fotografiei in 16 bit
fotografia de calitate superioara

 

fotografia de calitate superioara

fotografia de calitate superioara

fotografia de calitate superioara

exemplul de mai jos fotografie 8bit, fotografie jpeg direct din camera foto, fara editare sau corectii.

fotografia de calitate superioara

fotografia de calitate superioara


Alte – fotografii de calitate SUPERIOARA

fotografia de calitate superioara

fotografia de calitate superioara

 

Foto Video Nunta

 

Cele trei fenomene necesare obținerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp:

Încă de pe vremea lui Aristotel s-a știut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să se facă o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obține astfel o așa-numită cameră obscură.
Pe de altă parte, alchimiștii știau că lumina înnegrește clorura de argint.
A treia contribuție a venit din partea lui John Herschel care în 1819 a descris proprietățiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni “fixatorul” fotografiei.

Prima experienţă foto a lui Niépce – fotografia de calitate superioara
Joseph Nicéphore Niépce, un fizician francez, a folosit toate aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o plăcă metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niépce a murit în 1833, dar invenția sa a fost recuperată de către Louis Daguerre. Din acest motiv, data oficială a invenției fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenția numită de el „daghereotip”, care este o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niépce. Proprietar al invenției a devenit statul francez.

Grație daghereotipiei se obține o matriță a mediului pe o placă metalică tratată cu o substanță fotosensibilă , după o expunere de “doar” 8 ore (când cerul este complet senin). Copierea se făcea prin presarea matriței pe suportul de hârtie, ca și la orice tipărire a ziarelor.

Această expunere lentă aduce cu sine câteva probleme: străzile Parisului, chiar și la o oră de vârf, apar în întregime goale. Tehnica va avansa însă rapid, noua invenție făcând să apară și o nouă meserie, aceea de fotograf, căutată în special de ziarele vremii.

În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut mai bine sub numele Félix Nadar, realizează prima fotografie aeriană, fotografiind Parisul din nacela unui aerostat (balon).

Dacă la început negativul (cunoscut și sub numele de “clișeu”) se realiza pe o placă de cristal, pentru a nu avea deformări, placă foarte casabilă și care cerea o manipulare deosebită, prin dezvoltarea artei fotografice a apărut necesitatea unui suport fotosensibil mai ușor de manipulat decât cristalul.

Roll film –  fotografia de calitate superioara
George Eastman reușește în anul 1884 să realizeze primul negativ flexibil, pe un suport de nitroceluloză, cunoscut sub denumirea de “roll film”, ușor de manipulat, incasabil și cu aceleași proprietăți fotografice ca și ale plăcii de cristal. Totodată, volumul și greutatea aparatului de fotografiat se micșorează considerabil, transportarea lui nemaifiind o problemă.